Ce se întâmplă în practica meditației

meditatie2

Despre beneficiile meditației mi-am dat seama mai bine atunci când, răpit de activitățile de zi de zi, nu am mai practicat-o. Meditația pe care o practicam eu nu presupune o anumită postură și nici un fel de pregătiri complicate, doar să-mi îndrept atenția spre interior și să observ gândurile, emoțiile, senzațiile și stimulii din exterior și din interior și să le tratez cu acceptare pe toate.

Am putut constata pe propria piele că beneficiile meditației sunt multe și pot fi mai recent verificate și prin metode științifice, nu doar prin cele empirice. Pornind de la o sănătate crescută a corpului, căruia i se reglează ciclurile interioare – respirație, pulsul cardiac; continuînd cu sănătatea creierului și a minții și terminând cu o stare generală de bine care se traduce prin a reuși să ai mai multă răbdare, o capacitate sporită de concentrare, mai multă energie și o reducere a reacțiilor automate în diverse situații. Toate acestea pot fi obținute printr-o practică repetată în mod constant.

În primele zile ne putem aștepta ca gândurile să ne deturneze de la obiectivul nostru. Ce-am de făcut mâine, ce am făcut ieri și n-a ieșit așa cum îmi doream, unde să merg în concediu, ce să mănânc după ce termin cu meditația, o mie de întrebări pot să-și facă apariția. Pe toate le lăsăm fără răspuns și continuăm să observăm. Pot apărea gânduri, amintiri ale zilei sau fantasme ale viitorului. Am văzut o mașină rapidă și-mi doresc și eu una, am văzut o femeie frumoasă și mi-a atras atenția. În măsura în care rămânem atenți la respirație, gândurile vor începe încetul cu încetul să se sedimenteze, să apără la intervale mai mari de timp și să perturbe mai puțin echilibrul minții. Din interior vom începe să percepem o liniște care se răspândește în întregul organism.

În afară de gândurile care ne perturbă practica avem senzațiile. În primul rând sunetele. A fost un claxon, undeva s-a auzit o ușă, cineva a strigat, ce frumoase sunt trilurile acestei păsări, cât de plăcut se aude foșnetul vântului prin frunze. Toate acestea dau ocazia unor noi gânduri să curgă prin minte și s-o păstreze activă. Legat de acest aspect, cineva compara mintea cu o bicicletă. Atâta timp cât pedalăm gânduri, aceasta rulează. Când ne oprim din pedalat, ea încă rulează din inerție însă la un moment dat se oprește și atunci se face liniște. Apoi, în afară de sunete, avem senzațiile corporale. Când stăm câteva minute nemișcați încep să apară în corp mâncărimi, dureri, înțepeneli. Le tratăm la fel ca pe gânduri, adică le acceptăm și nu le acordăm prea multă importanță. La un moment dat ele vor dispărea și vom putea să ne continuăm practica.

Ce-am scris mai sus este o invitație pentru foecare dintre noi, dacă nu o facem deja, să ne acordăm cinci minute dimineața și cinci minute seara pentru a sta. Dacă sunt zece minute, cu atât mai bine. Dacă sunt cincisprezece minute, atunci e minunat. Puteți sta în orice poziție vă e confortabil, cu picioarele încrucișate – în lotus, cu picioarele sub voi – în genunchi, sau așezați pe scaun, cu ochii închiși sau deschiși (ca în isihasm sau în zazen). Spatele drept, pe cât e posibil. Iar îndreptarea atenției către respirație asigură că de fiecare dată când gândurile ne fură, ne vom întoarce la ceva real, la aici și acum.

Adauga un comentariu!