Conceptia despre suflet in samanism: Călătoriile sufletului în universurile șamanice

tumblr_mw0486sNE21rmcfxpo1_500Indiferent de zonele geografice, regăsim un motiv comun la marea majoritate a tradițiilor, existența unei Ființe Supreme, un Mare Zeu cea care a creat Cerul și Pământul și ființele umane, așa cum îl întâlnim la ciucci, samoiezi, tunguși și tătari. Pentru mongoli, zeul se numește Tengri, adică „Cerul”. La alte popoare numele acestei zeu suprem poate avea legătură cu atributele cerului („înalt”, „luminos”,„nobil”), cum este cazul la ostiaci unde numele zeului celest se traduce prin „luminos” sau „strălucitor”. Mai este numit „Stăpânul cel înalt” la iakuți, „Lumina cea albă” la tătarii din Altai, „Unul cel de Sus”sau „Stăpânul de sus” la coriaci, „Maestrul”, „Domnul” sau „Tatăl” la turco-tătari și înșiruirea poate continua.

Acest zeu reprezintă cea mai înaltă idee de divinitate, cea care se află în spatele creației celor trei planuri principale. O primă împărțire practică separă universul în Lumea de Sus (care conține lumile celeste sau paradisiace), Pământul (planul de existență al oamenilor) și Lumea de Jos (conținătoare a planurilor infernale și a ținutului morților) legate între ele prin intermediul unui ax central (axis mundi). Comunicarea între lumi se poate realiza prin intermediul unui arbore (Arborele Lumii), al unei scări, al unei frânghii, al unei liane, prin fumul unui foc sacru sau chiar pășind pe curcubeu (ceea ce ne trimite cu gândul la Bilröst, podul-curcubeu din mitologia nordică care face legătura dintre Midgard – Lumea de Mijloc – și Asgard – tărâmul zeilor – dar și la iconografia buddhistă sau creștină). De asemenea, această călătorie poate fi realizată cu ajutorul unui animal, de obicei calul (cunoscut ca psihopomp în multe tradiții) sau al unei păsări.

Atât Lumea de Sus cât și Lumea de Jos sunt la rândul lor alcătuite din mai multe planuri (ceruri și bolgii), al căror număr poate diferi de la tradiție la tradiție. Geografia lumilor paradisiace și a celor infernale nu trebuie ințeleasă neapărat în coordonate spațiale ci poate fi explicată în termeni care țin de vibrație și frecvență. Pentru Lumea de Sus se cunosc un număr variabil de ceruri, acestea pot fi șapte, nouă sau doisprezece, iar pentru Lumea de Jos avem de obicei șapte cercuri infernale. Iată cum descrie Mircea Eliade o coborâre în infern a unui șaman siberian: „călărește de-a lungul stepelor și deșerturilor, escaladează Muntele de Fier și apoi, după o nouă cavalcadă, ajunge la «Hornul Pământului», intrarea în celălalt tărâm. Coborând, el întâlnește o mare, străbate un pod de îngustimea unui fir de păr, trece pe lângă locul unde sunt torturați păcătoșii și, tot așa, călărind, ajunge înaintea palatului lui Erlik Khan unde izbutește să pătrundă, în ciuda câinilor care păzesc intrarea și a unui vajnic străjer.”1 Recunoaștem aici atât motivul Cerberului cât și pe cel al podului cu lățime variabilă, care este îngust cât un tăiș de sabie pentru păcătoși și mai mult lat decât lung pentru cei care au dus o viață în conformitate cu perceptele morale ale culturii respective. Cunoașterea acestei geografii îi este necesară șamanului atât pentru a întreprinde în siguranță călătoriile de recuperare a sufletelor cât și pe cele de însoțire a morților în Lumea de Dincolo, dar și pentru a-și împlini propria dorință de cunoaștere.

1Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, Editura Științifică, București, 1991, p. 23

1. Notiuni introductive despre samanism

2. Ce intelegem prin suflet in alte traditii?

3. Diversitate in unitate

4. Calatoriile sufletului in universurile samanice

5. Cai pentru viitor

 

One thought on “Conceptia despre suflet in samanism: Călătoriile sufletului în universurile șamanice

Leave a Comment