Umbra colectiva

“Niciun razboi nu s-ar purta, daca dusmanul nu ar deveni purtatorul proiectiei umbrei […] Separarea in lumea de valori etice a constiintei, pe de-o parte, si in lumea inconstientului, ce, negand valorile etice, trebuie reprimata si refulata, pe de alta parte, genereaza sentimente de vinovatie in psihicul uman si acumulari de energii blocate in inconstient.” ( Erich Neumann – Psihologia abisala si noua etica)

Lucrul cu umbra colectiva ar presupune de exemplu in cazul americanilor sa-si asume greselile facute de-a lungul istoriei: fata de nativii americani, fata de sclavi, fata de vietnamezi, irakieni, afghani si altii pe care in numele idealului pur al libertatii i-a nedreptatit.

Pentru romani asta ar insemna sa isi asume trecutul mai putin placut: robii tigani si pogromul fata de evrei de exemplu. Sa vedem ce-am facut si noi altora nu doar ce ne-au facut altii (vezi eterna tema cu maghiarii). Sa ne asumam trecutul si umbrele sale si sa iesim astfel din rolul de victima a istoriei (pe noi ne-au oropsit turcii, rusii, habsburgii, ungurii etc).

Odata ce am accepta umbrele si am face un act simbolic de numire a lor de catre un reprezentant al tarii, am deveni mai echilibrati si poate s-ar schimba ceva si in ceea ce priveste imaginea de sine a neamului. N-am mai fi prinsi intre extremele: “codasii Europei” si “exceptionalii lumii”.

Leave a Comment