Respiraţia Holotropică, metoda inventată de Stanislav Grof, unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale, este un proces terapeutic de grup care foloseşte un tip special de respiraţie, atenţia focalizată, muzica expresivă şi lucrul corporal. Ea integrează rezultatele cercetărilor moderne în domeniul conştiinţei şi elemente din psihologia modernă, antropologie şi tradiţiile mistice ale lumii.
Respiraţia Holotropică este o tehnică puternică de expansiune a conştiinţei în scopul explorării interioare şi mobilizării resurselor naturale de vindecare. Sunt obişnuite experienţele senzoriale, biografice (din istoria propriei vieţi), perinatale (legate de naştere) sau transpersonale (când se dizolvă graniţele dintre personal şi universal). Participanţii relatează deseori experienţe asemănătoare celor din timpul meditaţiilor profunde sau altor practici spirituale.
Vom urmări un proces complex care poate depăşi 4 ore, format din mai multe etape care au rolul de asigura o intrare şi o ieşire blândă din experienţă. Este de dorit ca participanţii să se pregătească începând cu câteva zile dinainte şi să îşi acorde întreaga seară şi noaptea care urmează numai pentru integrare.
Participarea costă 50 de lei. Numărul de locuri este limitat la 8, de aceea vă rugăm să vă rezervaţi locul din timp. Data limită pentru înscriere este luni 17 martie (contact@santosha.ro sau 0724 314089).
Manu a studiat Respiraţia Holotropică şi psihologia transpersonală la Asociaţia de Terapii Transpersonale. Practică yoga, contact improvisation, masaj terapeutic japonez şi este fascinat de potenţialul terapeutic al practicilor corporale.
Vă aşteptăm cu drag!
PS. I-am rugat pe participanţii la ultima Respiraţie Holotropică de la Santosha, din 8 februarie, să pună în câteva cuvinte unele din lucrurile pe care le-au trăit. Sper ca relatările lor să vă inspire.
Experiența a fost profundă și de o intensitate maximă, la care participam ca martor și nu numai, retrăiam acele momente uitate. În momentul respirației, simțeam cum corpul se energizează și începe să se miște în ton cu muzica. La un moment dat, vedeam cum apar acele imagini din copilăria mea, din familie […] Retrăiam acele scene neplăcute, pe care le credeam vindecate. Am simțit cum acea suferință iese la suprafață, iar plânsul vindecă. Am încetat să mai plâng și să văd alte imagini – eram vultur, om, pește și apă curgătoare. Nici măcar mintea nu mai știa ce să creadă sau ce se petrece.
…am simțit cumva o tristețe, o stare mai apăsătoare, era și melodia de pe fundal cu note grave, instrumente cu sunete groase care a ajutat la intensificarea stării. Am simțit tristețe, mi-au curs lacrimile, dar eram cumva observator a ceea ce se întâmplă. Când eram mică am avut un accident, a fost o traumă care acum nu am simțit-o, nu am retrăit-o, ci vedeam din afară și consolam acel copil care a suferit, iar copilul eram chiar eu. M-am liniștit apoi și am ajuns undeva la mare, pe niște stânci mari și superbe, marea era foarte liniștită iar cerul era colorat în portocaliu, superbe culori ale soarelui care vroia să răsară. Simțeam cum mi se lărgesc simțurile, deveneam imensă, simțeam foarte multă iubire și căldură. […] Așa m-am trezit din Călătorie, cu un sentiment de iubire extrem de puternic și cu sufletul deschis și vesel.
… până nu o faci tu nu ai cum să înțelegi ce se întâmplă cu adevărat în timpul acestei minunate călătorii, indiferent câte cărți sau informaţii ai pe această temă. Este ceva greu de descris în cuvinte, ceva dureros uneori dar totodată plin de dragoste și de eliberare, iar lumina aceea continuă prezentă pe tot timpul călătoriei îți dă încredere să continui și curaj. Aștept cu nerăbdare următoare călătorie și sper să fie cât mai curând!