Bunăstarea emoțională în vremuri tulburi (COVID, război)

În situații critice ne ajută să ne simțim utili, să fim proactivi, să contribuim prin a face bine în măsura în care putem. Ne dă sentimentul că putem controla măcar o fărâmă din marele context colectiv și asta ne oferă o minimă senzație de siguranță și împlinește o nevoie de sens, în mijlocul haosului.

În același timp, este esențial să rămânem în contact cu emoțiile noastre și cu noi înșine. Pentru că pe termen lung (și acesta devine un context prelungit, din nefericire) ne epuizăm și devenim ineficienți, dacă ardem rapid toate resursele și uităm să ne oferim în primul rând suportul de bază – cel către noi înșine.

Ce observăm:

Ne este dificil să stăm și să respirăm adânc, în liniște, o vreme.

Mâncăm compulsiv, mai mult decât avem nevoie. Sau uităm să mâncăm.

Ne certăm din senin și din orice nimic cu cei apropiați.

Avem tendința să ajutăm compulsiv, fără plan, fără o direcție sustenabilă pe termen apropiat și mediu.

Ne simțim vinovați că nu ajutăm sau facem destul.

Suntem agitați și puțin prezenți pentru cei mai importanți pentru noi – copiii, prietenii, oamenii cei mai dragi nouă și care au nevoie de noi.

Simțim furie sau ură intensă, pe care o descărcăm prin mesaje vehemente, menite să ne afirme poziția cu îndârjire (un alt mod de a deflecta vulnerabilitatea și lipsa de previzibilitate pe care o trăim acum).

Ce putem face:

Să o recunoaștem. Să identificăm tensiunea pe care o simțim în corp. Să respirăm profund, cu blândețe față de tot ceea ce trăim. Este firesc să fim speriați.

Să ne asumăm reacțiile în fața celorlalți. Anxietatea, ca și agresivitatea, poate deveni extrem de rapid contagioasă, fără de folos pentru nimeni.

Să căutăm contact uman hrănitor, îmbrățișări, contact fizic liniștitor.

Să vorbim despre ceea ce simțim cu persoane care își pot păstra calmul și nu amplifică starea conflictuală.

Să vorbim despre posibile planuri, în scenariul A, B, C…

Să avem grijă de nevoile noastre de bază: somn suficient, mâncare sănătoasă, pauze de confort etc.

Să ajutăm cât stă în puterea noastră, cu acțiuni concrete și eficiente.

Să facem lucruri cu mâinile – grădinărit, gătit, curățenie, ordine în dulap etc.

Să facem mișcare – sport, plimbare în natură, meditație în mișcare, privit natura în liniște. Toate ajută la detensionare și dizolvare a anxietății, atât cât este posibil.

Să ne informăm cu discernământ și în porții scurte de timp. Să vizionăm încontinuu scene de război, filme și imagini tragice poate duce la o traumatizare secundară – amplifică neputința și ne diminuează din capacitatea de a ajuta eficient.

Să nu renunțăm la micile ritualuri care ne aduc confort și bucurie, la activități plăcute. Pe termen lung nu putem funcționa într-o stare continuă de sacrificiu de sine. Avem nevoie de resurse, ca să ne regenerăm forțele și să cultivăm reziliența pe termen lung.

Nu este un act de egoism, ci de fundație stabilă pe care putem construi și de unde putem oferi sprijin la rândul nostru