Am regăsit speranța pentru o viață sexuală ( și nu numai) împlinită.
Am aflat că rușinea și respingerea propriei sexualităti a fost pentru mine un comportament învățat, de frică, în copilarie, și din dorința de a fi acceptată de proprii părinti – mai ales de mama. Mama a râs de orice manifestare a sexualității sau curiozitate a mea, iar eu mi-am respins aceasta latură pentru a evita umilința, și ca o formă de „putere“ – de a evita vulnerabilitatea.
Mi-am dat seama că mai sunt multe lucruri de explorat și că nu sunt singură cu întrebările și neliniștile mele. Ghidajul Cristinei Flueraș, calm și blând, m-a făcut să-mi dau seama că orice aș simți n-are cum să fie „greșit”.
– Simona, 38 ani
