Sexualitate feminina: eliberarea de furie

Furia – iata o traire cu care multe dintre noi, femeile, inca avem nevoie sa ne imprietenim. Inca o negam, inca o consideram distructiva – si desigur ca ea poate deveni asa, in special atunci cand este refulata si surghiunita undeva la periferia constiintei, ca o ruda nedorita care, cu cat este gonita mai tare, cu atat se incapataneaza sa apara mai abitir la usa si sa faca scandal, cand te astepti mai putin.

Caci asa se intampla cu emotiile ce nu au primit sprijin si indrumare in a fi modulate si exprimate sanatos. De cate ori o femeie nu a fost numita isterica, dramatica, prea sensibila, “bolnava de nervi” pentru manifestarea furiei ei? De cate ori nu ne-am pastrat “dragute”, linistite si serviabile, in contexte in care am fost ranite, jignite sau desconsiderate, doar pentru a ne conforma asteptarii celorlalti?

Furia nu este o boala – desi poate duce la somatizari serioase, atata timp cat este inghitita si intoarsa din nou si din nou in interior, in corp. Furia este o energie puternica, ce nu poate ramane tacuta fara a plati un pret pentru asta. Refulata, duce la depresie si tendinte autodistructive, la agresivitate pasiva in raport cu cei din jur, la anularea capacitatii de a ne apara si de a ne cere drepturile. Exacerbata, parjoleste si distruge orice relatie semnificativa.

Dar mai exista o cale de mijloc, care se invata exersand. Vocea furiei sanatoase, cea care ne invata sa ne recunoastem si sa ne aparam granitele, fizice si psihologice, sa ne exprimam nemultumirile si nevoile autentice cu asertivitate, sa iesim din pasivitate si sa actionam spre binele propriu si al celor din comunitate, aceasta voce mult timp tacuta invata treptat sa existe si sa-si gaseasca propriile nuante. Si cand se intampla asta, este extrem de eliberator.