Când lucrezi cu tema sexualității, travaliul terapeutic este în mare măsură unul emoțional – și unul încă extrem de complex. Implică deseori lucrul cu trauma, cu rana de respingere și de abandon, implică Prezență și oferirea unui spațiu extrem de securizant, în care să intervii cu sensibilitate și delicatețe față de ceva atât de vulnerabil cum este sinele sexual, în special în relație cu o altă ființă umană. Căci în final către ceea ce tânjim cu toții este iubirea, conexiunea sacră ce apropie două ființe până la ștergerea, chiar dacă temporară, a granițelor individuale. Dizolvarea în iubire. Transcendența. Și pentru că este așa prețios, vine și cu teama de a pierde sau rata o așa experiență profundă.
Lucrul cu sexualitatea mai implică o cunoaștere bună a etapelor dezvoltării, a felului în care ne-am format relațiile de atașament și ne-am direcționat impulsurile către plăcere, încă din perioade timpurii. Căci erosul unui om e strâns împletit cu validările, constrângerile, umilințele, pierderile, puterea, mecanismele de coping ce l-au ajutat pe acel om până în prezent.
Împlinesc 12 ani de experiență terapeutică. Am o relație de cuplu de 10 ani și 2 copii. Este atât de vastă și delicată această temă și încă învăț atât de mult, în special testând și probând în propriul meu cuplu, învățând cum pot sta împreună nevoile atât de complexe și uneori contradictorii care apar în relațiile de lungă durată.
Nu aș fi putut susține cu profunzime această muncă nici acum 5 ani, nici înainte să am o relație stabilă și echilibrată. Am avut nevoie să cresc în cuplul meu și în experiența mea de psihoterapeut.
Mă uit în urmă și mă bucur să văd cum am crescut.
Mă uit în viitor cu încrederea că mai sunt atâtea de descoperit, de aprofundat, de uimit.