Trairea spiritualitatii in prezenta ranilor emotionale

Nu putem trai o spiritualitate autentica, fara a vindeca mai intai traumele personale si cele transgenerationale care nu ne permit dezvoltarea.

Spiritualitatea, traita sanatos, isi are miezul in incredere.

Acel sentiment de bunavointa intrinseca a universului, de intentionalitate benefica in relatie cu propria evolutie, dincolo de mersul schimbator al evenimentelor. Un fel de baza binevoitoare a Vietii de a sustine existenta fiecarei fiinte in parte.

Ori, cand suntem raniti, cand suntem lasati fara suport in suferinta si ne simtim izolati de toti si de toate, exact increderea dispare. Increderea in bunavointa vietii fata de noi dispare, inlocuita de lupta pentru supravietuire.

Putem atunci intra in cercuri spirituale, ne putem imbratisa prelung, putem trai adevaruri ultime (pe care nu stim cum sa le aducem concret in existenta de zi cu zi), putem sa stam cu zambet larg pe buze. Dar ajunsi acasa, ne trezim singuri.

Increderea pierduta se reconstruieste treptat, atunci cand exista macar o singura relatie in care suntem vazuti si primiti cu deschidere neconditionata – atunci cand apar interconectarea binevoitoare si sentimentul apartenentei, care stau la baza existentei spirituale.