Legendele diverselor popoare menționează că la începuturile lumii și ale timpului, oamenii aveau capacitatea de a comunica cu spiritele și de a călători după voință în Lumea de Sus. Apoi s-a produs un eveniment care similar cu ceea ce numim în creștinism „izgonirea din Rai”, iar apoi oamenilor obișnuițile-a dispărut această caracteristică.Mircea Eliade observă că„șamanii proclamă într-un fel decăderea umană, pentru că multe mituri sunt legate, după cum am văzut, de timpul primordial în care toți oamenii puteau urca la Ceruri, cățărându-se pe un munte, pe un copac, ori pe o scară, înălțându-se prin propriile mijloace sau fiind purtați pe aripile unei păsări. Decăderea omenirii împiedică masa oamenilor să se înalțe la cer: doar moartea le redă oamenilor (și nu tuturor!) condiția primordială; doar atunci se mai pot înalța la cer.”1 Mai mult decât atât, există o credință larg răspândită și într-o decădere a șamanismului. Astfel, șamanii din vechime erau capabili să zboare cu adevărat (nu doar în spirit), să-și schimbe forma după voie sau să săvârșească alte minuni pe care șamanii actuali nu le mai pot realiza.
Însă, experiențe similare cu cele șamanice pot fi trăite prin intermediul plantelor considerate sacre de către populațiile pe teritoriul cărora plantele cresc în mod obișnuit: ayahuasca în pădurea amazoniană, ciupercile din familia Psylocibe și peyotl în America Centrală, muscărița (Amanita Muscaria) în Europa și Siberia, iboga în Africa Centralăetc… Un exemplu al unei astfel de experiențe este relatat de Ralph Metzner: „Ființele care însuflețeau ciupercile au cântat ore în șir și mi-au arătat că pădurea e vie și plină de spirite care dansau peste tot. M-am uitat, uluită, cum norii din partea de vest a cerului au început să ia forma unei ciuperci gigantice, perfecte, ca norul format de o explozie nucleară. Mi-au comunicat că oamenii de pe planetă au în momentul de față o alegere de făcut: putem fie să luăm drumul războiului și al distrugerii, pe care acest nor în formă de ciupercă îl simboliza, sau opusul acestuia, drumul pe care ni-l arată spiritele ciupercilor, care ne-ar ajuta să ne întoarcem la natura noastră adevărată și la înțelepciunea ancestrală a Pământului, la interconexiunea întregii rețele a vieții, ce face parte din Gaia.”2 Am ales această evocare pentru că este reprezentativă pentru modul șamanic de reprezentare a lumii ca pe o ființă vie, plină de interconexiuni văzute și nevăzute. Rolul șamanilor fiind până la urmă acela de a stabili armonia, atât la nivel individual în cazul corpului unui bolnav, cât și la nivel colectiv, între comunitate și natura înconjurătoare.
Concepțiile șamanice despre univers și realitate, despre viață și moarte cheamă la o redefinire a conceptelor despre conștiință și provoacă paradigma occidentală să devină mai flexibilă și să-și lărgească cadrul pentru a include și alte posibile viziuni asupra realității. Deoarece cea mai mare parte dintre experiențele șamanice se desfășoară într-o dimensiune nefamiliară nu posedăm un vocabular adecvat care să exprime anumite concepte ce depășesc cadrul cotidian. În afară de posibila explicație a aculturației, care presupune preluarea unor teme mitice de la alte civilizații mai avansate sau cea a desprinderii miturilor dintr-un centru comun, propun să rămânem deschiși și față de varianta care presupune că experiențele șamanice reproduc același tip de experiențe ale conștiinței, traduse însă diferit de către mintea umană datorită unor filtre culturale, această ultimă posibilitate rămânând ca temă de discuție pentru viitor.
1Mircea Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 1997, p. 437
2Ralph Metzner, Ciupercile sacre ale viziunii, Editura Elena Francisc, București, 2011, p. 182
1. Notiuni introductive despre samanism
2. Ce intelegem prin suflet in alte traditii?